" Cinci zile din şapte, cravata nu lipseşte din vestimentaţia mea zilnică. În timpul săptămânii urmez cu interes doua facultăţi, ba chiar am note de care nu mi-e nici măcar puţin ruşine. Pe lângă studii, încerc să mă şi întreţin, căci nu mă simt comod să trăiesc pe spatele părinţilor. Cazierul mi-e curat, impozitul l-am plătit şi încerc de fiecare dată să respect limita de viteză.
În mod normal ar fi o situaţie de lăudat. Dar pentru faptul că în weekend cânt pentru două culori, toate aceste laude se transformă în ură. Gata. Nu mai sunt student, nu mai am simţ civic, nu mai îmi pasă de familia mea. Mă concepeţi drept un huligan. Nu mă mai priviţi drept un cetăţean al acestei ţări. M-aţi trimite în deşert probabil, cum făcea în urmă cu ceva vreme un oarecare ministru cu nişte cetăţenii de o oarecare etnie.
Dar în buletinul meu nu este nicio rubrică în care să precizeze dacă sunt sau nu microbist. În buletinul meu nu scrie că sunt membru al vreunei galerii, nici măcar echipa favorită nu e menţionată. În schimb, e scris mare, pe fundal tricolor, că sunt român.
Sunt român, dar acest lucru e minimalizat de faptul că sâmbăta sunt prezent la stadion. E grav că port simbolurile echipei iubite la piept. E revoltător că flutur un steag.
Am aprins şi torţe, m-am urcat şi pe garduri. Dar bucuria golului nu cred că are o vină pentru situaţia precară a economiei României, nici măcar pentru gradul ridicat de corupţie.
Acum nu mai ştiu sigur dacă studiile care le fac vor mai fi recunoscute, căci mi se pun în cârca problemele întregii ţări, deşi nu am fost prezent nici când s-a decis vinderea aurului din Roşia Montană, nici când s-a adoptat noua lege a Sănătăţii.
Mă întreb acum dacă merită să mai lupt pentru viitorul meu. Mă întreb dacă are vreun rost să mai învăţ. Mă întreb dacă o sa pot să îmi fac un rost în viaţă sau voi fi pătat cu noroi mereu fiindca am curajul necesar să iubesc. Sunt un huligan fiindcă mi-am luat toate cele zece examene? Sunt un derbedeu fiindcă singura amendă pe care a trebuit să o plătesc a fost una de parcare? Faptul că îmi expun sentimentele chiar justifică toate aceste etichete care mi se pun în ultima vreme?
Post Scriptum.
Nu mă consider ultras. Ultras înseamnă mult mai mult decât simpla prezenţă într-o galerie. Ultras înseamnă mult mai mult decât o torţă aprinsă, mult mai mult decât prezenţa la un meci în deplasare. Ultras înseamnă sacrificii pentru echipa favorită. Cuvântul ultras ar trebui să fie sinonim cu iubirea, nu cu huliganismul. Dar cuvintele nu costă nimic. Mă puteţi eticheta cum vreţi, poate în viitor îmi voi trece aceste apelative în CV.
Toate cele bune,
Un stimabil derbedeu. "
foarte tare :)
RăspundețiȘtergerechiar este. dinamovist adevarat :) dar in primul rand suporter adevarat :D.
RăspundețiȘtergere