Traiasca regele Mihai!

Traiasca regele Mihai, conducatorul de drept al Romaniei! Astazi Majestatea Sa implineste 91 ani! Ii urez pe aceasta cale multi ani inainte, si mult respect pentru varsta sa inaintata, dar mai ales pentru prestanta pe care o arata la aceasta varsta. Mai tanar ca niciodata, regele nu isi arata varsta: mai mult de 80 de ani nu ii dai! Traiasca regele nostru, singurul conducator de drept al Romaniei!

Regele Mihai va fi sarbatorit joi, cu ocazia implinirii a 91 de ani, printr-o serie de evenimente. De la ora 11:00, regele va lua parte la ceremonia inaugurarii Piatetei Regelui, aflata la intersectia soselei Kiseleff cu strada arhitect Ion Mincu. De la ora 12:00 va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti.

Dupa-amiaza, regele Mihai si principesa Margareta vor decora o serie de personalitati din Romania si din Europa, fostul suveran urmand ca seara sa participe la concertul de gala de la Ateneul Roman organizat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei pentru strangerea de fonduri destinate tinerilor cu talent artistic, potrivit programului anuntat de Casa Regala.

In cadrul ceremoniilor organizate timp de mai multe zile cu ocazia aniversarii sale, Majestatea Sa Regele a primit, miercuri, ,,Emblema de Onoare" intr-o ceremonie organizata de Ziua Armatei, la Palatul Elisabeta. In 23 octombrie, regele Mihai I a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

Principalele momente din viata fostului suveran al Romaniei

Mihai I, rege al Romaniei (n. 25 octombrie 1921, Sinaia), principe al Romaniei, fost principe de Hohenzollern, in perioada domniei tatalui sau, regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al Romaniei intre 20 iulie 1927 si 8 iunie 1930, precum si intre 6 septembrie 1940 si 30 decembrie 1947.

Stra-stranepot al reginei Victoria a Marii Britanii si var de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a, Mihai este una dintre ultimele figuri publice in viata din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, scrie Agerpres.

Mihai a devenit pentru prima data rege al Romaniei dupa moartea bunicului sau Ferdinand, in urma renuntarii la tron a lui Carol al II-lea, in decembrie 1925. Detronat de tatal sau dupa doar trei ani de domnie sub regenta, a reprimit coroana un deceniu mai tarziu, dupa abdicarea fortata a lui Carol al II-lea, domnind peste regimul progerman al maresalului Ion Antonescu.  La 10 mai 1941, de Ziua nationala a Romaniei, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost inaltat la gradul de maresal, bastonul fiindu-i inmanat de conducatorul statului.

Dupa colaborarea Romaniei cu Germania in al Doilea Razboi Mondial si dupa ce fortele sovietice au patruns pe teritoriul Romaniei, regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. Regele s-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946, dar a fost constrans sa abdice la 30 decembrie 1947 si s-a stabilit la Versoix (Elvetia).

Nationalismul invie!

Cu totii eram regimente romane: Moldova, Muntenia, Ardeal! Basarabia pamant romanesc! O explozie nationalista a 55.000 de suporteri romani la meciul cu Olanda nu poate decat sa ne dea sperante si sa confirme un adevar: nationalismul romanesc arde precum o flacara pe care nimeni si nimic nu o poate stinge! Avem viitorul inainte, spiritul national romanesc a renascut inca odata, din propria cenusa, precum pasarea Phoenix! Tineretul Romaniei, "generatia McDonald's", "generatia distrusa", asa cum am fost catalogati de toti comunistii si hipiotii, vibreaza de spiritul national romanesc! Suntem hotarati, mai mult ca niciodata, sa schimbam aceasta tara, sa aratam intregii Europa ca romanii nu si-au uitat valorile si stramosii. Orice ar fi, orice s-ar intampla, romanii vor lupta pana la capat pentru tara si libertatea tarii lor! Eu unul, asa cum am mai spus-o in repetate randuri, am sa mor odata cu tot ceea ce iubesc, cu tricolorul si nationalismul romanesc!

Legionarii nu sunt fascisti!

Pe această cale facem cunoscută încă un act de mare dreptate istorică în Justiția românească. Curtea de Apel București a hotărât la 11.06.2012 că fostul deținut politic Mircea Morărescu nu poate fi încadrat în categoria militanților în organizații fasciste sau vinovate pentru crime împotriva umanității, chiar dacă a fost condamnat de regimul antonescian și de cel comunist pentru activitate în Mișcarea Legionară.

În urmă cu doi ani, autoritățile refuzaseră să acorde lui Mircea Morărescu calitatea de beneficiar al pensiei de deținut politic conform Decretului-lege 118/1990. În 2010, Agenția pentru Prestații Sociale București respinsese cererea acestuia invocând art. 13 al legii, care exclude de la drepturi persoanele condamnate pentru activitate în organizații fasciste.

Mircea Morărescu a fost condamnat în 1943, la vârsta de 16 ani, la 25 ani muncă silnică, în cadrul unui lot de elevi membri ai Frățiilor de Cruce. Grațiat în 1944, el a fost reîncarcerat fără judecată în lagărele de muncă de la Canal între 1952-1954, iar în 1955 i s-a reactivat vechea condamnare printr-o sentință politică, fiind aruncat din nou în iadul temnițelor comuniste până la amnistia generală din 1964. După 1990 Mircea Morărescu nu a beneficiat de pensia de deținut politic întrucât cetățenia română îi fusese retrasă de comuniști în urma emigrării și căsătoriei sale în Germania.

Cetățean român din 2009, a continuat să fie privat de drepturi, după cum am arătat, autoritățile considerând activitatea sa legionară ca una fascistă. La 21.12.2011, Tribunalul București a făcut dreptate lui Mircea Morărescu. În legătură cu “calitatea de membru în Mișcarea Legionară” instanța a considerat că “atât libertatea de asociere în sine, cât și dreptul de exprimare a convingerilor politice reprezentau și reprezintă drepturi fundamentale ale persoanei”, iar “restrângerea exercițiului lor nu se putea face decât cu totul în mod exceptional și numai pentru considerente obiective, de natură să apere un interes public” pe care nici Curtea Marțială în 1943, nici Agenția pentru presații sociale nu l-au putut motiva.

De asemenea, instanța a arătat că “din toate înscrisurile de la dosar, cât și din datele istorice cunoscute până în prezent rezultă neîndoielnic că persecutarea în perioada regimului communist … a membrilor formațiunilor politice anterioare (fie legionare, fie așa zis tradiționale/naționaliste, liberale, țărăniste etc.) era motivată în realitate doar de dorința de eliminare din viața publică a potențialilor concurenți în lupta pentru accederea la conducerea țării și de înlăturare a pluralismului politic.”

În legătură cu fascismul Mișcării Legionare, instanța a considerat că “revenea pârâtei sarcina de a arăta că mișcarea legionară ar fi fost o organizație care desfășura activități fasciste”, iar “o astfel de concluzie nu poate fi acceptată pe de o parte pentru lipsa probelor, iar pe de altă parte pentru faptul că este de notorietate că încă nu există un punct de vedere unitar al istoricilor cu privire la scopul și rolul jucat în epocă de mișcarea legionară.”

La 11 iunie a.c., Curtea de Apel București a respins recursul Agenției pentru prestații sociale, hotărârea devenind definitivă și irevocabilă. În calitate de reprezentant legal al domnului Mircea Morărescu în acest proces, doresc să îmi exprim deosebita satisfacție în fața încă unui act de dreptate făcut unui om care a suferit chinuri și umilințe inimaginabile pentru credința sa politică și pentru opoziția la regimul comunist. Apreciez că acest gen de sentințe sunt semnale ale unui proces de reformare a Justiției și de intrare a acesteia pe coordonatele normalității și profesionalismului.

Vreau să mulțumesc pe această cale distinsei doamne Rodica Vulcănescu, juristă care de ani de zile apără cauza foștilor deținuți politici, al cărei prețios suport juridic a determinat această încununare a dreptății. Mulțumesc de asemenea avocatului Cristi Dinescu pentru suportul acordat în definitivarea formalităților acestui proces. Consider că procesul domnului Mircea Morărescu reprezintă un simbol al tuturor cauzelor foștilor deținuți politici care încă nu și-au aflat dreptatea în țara românească, dar și o speranță a reîntronării dreptății.

(Sursa: FrontPress )

Genocidul comis de evreii comunisti!

Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese a contribuit si un numar insemnat de evrei. Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.

Intr-un raport aflat in arhivele Serviciului Istoric al Armatei, fondul Marelui Stat Major, Sectia 2 Informatii, dosarul 941, datat 7 iulie 1940, se enunta urmatoarele: “Din relatarile tuturor refugiatilor din provinciile rapite reiese ca atitudinea manifestata de populatia evreiasca din aceste provincii atat fata de armata romana in retragere cat si fata de populatia civila ce se refugia, a luat forme care depasesc o imaginatie chiar divaganta. 

Imediat dupa anuntarea ultimatumului sovietic si inainte de intrarea Armatei Rosii, in toate orasele basarabene si nord bucovinene ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei inarmati, in majoritate tineret de ambele sexe, care numaidecat au inceput actiunea terorista. Au fost impuscati cu predilectie functionarii judecatoresti, cei politienesti, slujitorii altarului precum si functionarii financiari [....]. Nu a fost crutata nici armata si zilnic sosesc noi informatiuni despre ofiteri, subofiteri si soldati care fara a fi contrazis intentiile comunistilor evrei de a manifesta au fost impuscati sau schinguiti.”

Documentul continua cu un numar de cazuri concrete, semnaland, printre altele, ca in comuna Olanesti evrei si bulgari au impuscat o invatatoare, pe Irina Tapu, dar si ca, dupa spusele refugiatilor: “(….) au fost impuscati de bandele comuniste evreiesti colonelul Cernobescu, comandantul Regimentului 7 Vanatori Chisinau, impreuna cu capitanul in rezerva Grumvescu (….)”.

Intr-o nota de pe data de 30 iunie 1940, aflata in acelasi dosar, se aduce la cunostinta ca in multe orase si localitati basarabene si nord bucovinene violentele sunt generalizate: “Evreii din Chisinau au arborat drapele rosii manifestand pe strada si barand strazile spre gara pentru a nu permite refugierea functionarilor romani. Au ocupat de asemenea localurile institutiilor. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei in strada.

Evreii din Cernauti, imediat ce au luat la cunostinta de evacuare, s-au dedat la manifestatiuni antiromanesti, rupand si scuipand tricolorul romanesc si suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat steagul rosu. Refugiatii din Bucovina declara ca la Cernauti, inainte de intrarea trupelor rusesti, populatia evreeasca a devastat biserici si a executat numerosi fruntasi romani si ofiteri. Toti refugiatii declara ca toata dezordinea o provoaca numai evreii comunisti si ucrainenii.

(Sursa: FrontPress )

Copiii Revolutiei!

Noi suntem generația celor care mor pentru o privire aruncată greșit, pentru o țigară refuzată sau pentru un stil care deranjează. Noi suntem generația fracturilor etnice, a falimentului coexistenței, al metișului impus. Noi suntem generația de două ori pedepsită: condamnați să scoatem din necazuri un sistem social prea generos cu alții pentru a o continua să fie cu ai noștri. Noi suntem copiii Revolutiei din 1989, urmasi ai celor care si-au dat viata pentru libertate!

Noi am închis cărțile de istorie pentru a ne regăsi memoria. Noi am încetat să-l mai credem pe Kader c-ar putea fi fratele nostru, planeta satul nostru și umanitatea familia noastră. Ne-am dat seama c-avem rădăcini, strămoși, și deci un viitor. Singura noastră moștenire este țara noastră, sângele nostru, identitatea noastră. Noi suntem moștenitorii destinului nostru.

Noi am stins televizorul pentru a cobori din nou în stradă. Am pictat lozincile noastre pe pereți, am scandat în megafoanele noastre “Tineretul la putere”, fluturând sus steagurile noastre semnate cu lambda. Această Lambda care orna scutul glorioșilor spartani este simbolul nostru. Știți ce reprezintă? Aceasta înseamnă că nu vom ceda, nu vom renunța. Sătuli de toate lașitățile voastre, nu vom refuza nici o luptă, nici o provocare.

Voi sunteți cei „treizeci de ani glorioși”, pensiile PAYG, SOS rasism, “diversitate”, reîntregirea familială, libertatea sexuală și pungile de orez a lui Bernard Kouchner. Noi suntem 25% de șomaj, datoria socială, explozia societății multiculturale, rasismul anti-alb, familiile destrămate, și tinerii soldați francezi care mor în Afganistan.

Nu ne veți cumpăra cu o privire condescendentă, cu un loc de muncă la Stat plătit cu mizerie sau cu o palmă pe umăr: pentru noi, viața este o luptă. Noi n-avem nevoie de politicile voastre despre tineret. Tineretul este politica noastră. Nu ne înțelegeți greșit: acest text nu este un simplu manifest, este o declarație de război. Noi suntem ziua de mâine, voi cea de ieri. Noi suntem Generația identitară. 

(Sursa: FrontPress )

Comunismul, impotriva lui Dumnezeu!

Picturile murale din bisericile ortodoxe româneşti sunt de cele mai multe ori capodopere artistice, dar în acelaşi timp pot ilustra şi realităţi sociale şi politice. Spre exemplu, în mănăstirile medievale pot apărea fresce cu Judecata de apoi unde sunt condamnaţi să ardă în iad eretici, armate păgâne, turci musulmani, evrei sau chiar catolici, toţi consideraţi pericole majore pentru Ortodoxie în acele timpuri. Vremurile au trecut şi acum putem vedea în flăcările Ghenei personaje cunoscute, la care orice credincios contemporan se poate raporta. Astfel întâlnim uşor chipuri cu lideri comunişti, terorişti islamişti şi chiar magistraţi corupţi.

Pictura de pe peretele Capelei Militare din Piaţa 700 din Timişoara datează de peste 10 ani şi îl ilustrează pe Osama bin Laden călare pe un avion de pasageri, cu o furcă în mână, în timp ce atacă turnurile gemene de la World Trade Center. Biserica a fost renovată chiar în 2001, cu puţin înaintea atentatelor de la 11 septembrie.

Liderii comunişti sunt şi ei o temă tot mai des abordată de pictorii de biserici. La mănăstirea Tismana din judeţul Gorj, cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, apar arzând împreună în iad Lenin, unul dintre părinţii Revoluţiei Bolşevice din 1917, care esre reprezentat cu o stea roşie în frunte, şi urmaşul acestuia, temutul Stalin. Alături de capetele celor doi stă scris şi cuvântul “Capital”, după cartea scrisă de Karl Marx, o lucrare de căpătâi a ideologiei comuniste.

La biserica Pogorârea Sfântului Duh din Cluj, aflată momentan în construcție, pictura interioară este aproape de finalizare. Tema aleasă aici este la fel de inedită. În partea dreaptă a intrării în biserică este reprezentată Judecata de Apoi, Iadul și păcătoșii care ajung acolo. Printre ei se află hoții, clevetitorii, desfrânații, dar și judecătorii care iau mită.

(Sursa: FrontPress )

Romania de aur!

Romania este patria mea, pentru care mi-as da viata! Sunt nationalist pana in maduva oaselor! In sfarsit fierbe in mine mandria nationala si sunt mandru de echipa nationala de fotbal a patriei mele! Romania e mirifica! Pe Sukur Saracioglu, infernul din Istanbul, Romania a invins redutabila echipa a Turciei, cu 1-0, prin golul lui Gicu Grozav! Ne este bine cunoscut extraordinarul spirit de daruire si ambitia dusa la extrem a poporului turc! Insa romanii au demonstrat ca sunt de 10 ori mai ambitiosi, mai daruiti si mai dornici, mai mult ca niciodata, sa castige si sa demonstreze cat de puternic este spiritul national romanesc! Bravo baieti! Mandru ca sunt roman! Romanii au avut suflete de campioni! Felicitari nationalei noastre, care a inviat din propria cenusa!

Nationalismul vine din cartier!

La începutul anilor 80 criza economică şi plata forţată a datoriilor externe de către Nicolae Ceauşescu a adus o sărăcie extremă în România. La Cluj-Napoca se stătea ore întregi la coadă, de seara până dimineaţa pentru un litru de lapte, o bucată de unt sau o cană de ulei. Carnea ajunsese o rara avis. Spre deosebire de „geniul Carpaţilor”, politrucul evreu pro-sovietic Janos Kadar din ţara vecină a implementat în acea perioadă comunismul de tip gulaş: cu restaurante şi buticuri private, cu alimentări pline ochi de Coca-Cola, carne, brânză topită şi mai ales ciocolată cu lapte.

Din punct de vedere artistic, în timp ce la noi programul TVR era de două ore şi se proslăvea cuplul prezidenţial, la unguri se viziona pe două/trei canale toată ziua filme americane, meciuri de fotbal internaţionale, emisiuni de divertisment şi foarte puţin despre ce face…Kadar. Mai mult, comuniştii unguri invitau celebrele formaţii occidentale de muzică în vogă la festivalul de la Sopron: Alphaville sau The Shorts. Noi românii din Mănăştur mergeam cu televizoarele în spate şi cu antene improvizate pe deal în pădurea Făget să prindem programele ungureşti să vedem şi noi o formaţie rock sau un meci de la campionatul mondial de fotbal. 

Părinţii noştri primeau dreptul o dată la doi ani să viziteze Ungaria şi se întorceau cu genţile pline de Coca-Cola, ciocolată cu iepuraşi şi cutii de suc de portocale. Pe acest fond frustrant pentru români s-a născut la Cluj-Napoca, mai ales în carterul Mănăştur cel mai mare din oraş, o mişcare a tineretului radical maghiar extrem de naţionalistă. Ei susţineau superioritatea comunismului gulaş, înjurau autarhia lui Ceauşescu şi strigau seara printre blocuri slogane pentru unirea Transilvaniei cu Ungaria. 

Aceste găşti de cartier în anii 80 formate exclusiv din unguri purtau denumirea de ceoveşi. Ei erau de fapt nişte rockeri unguri. Purtau blugi albaştri strâmţi şi albiţi cu cărămida de BCA furată de pe şantierele numeroase de blocuri din Mănăştur. Blugii îi tăiau cu lama şi purtau cămăşi largi şi părul lung. Ascultau rock unguresc la colţuri de blocuri sau pe scările magazinelor Union sau Big din Mănăştur. Duminica făceau pregătire paramilitară în pădurea Făget sau pur şi simplu se îmbătau ca şi porcii. Ca arme de atac sau apărare ceoveşii foloseau bricege sau ţevi de ebonită luate de la instalaţiile electrice prin care suflau gloanţe de sârmă, un fel de pişcarice în gâtul sau ochii tinerilor români.

Odată cu apariţia Istoriei Ungariei, tipărită de Academia de la Budapesta şi a propagandei anti-româneşti de la Europa Liberă, Vocea Germaniei sau Vocea Americii, prin care se milita pentru autonomia Ardealului sau chiar unirea provinciei cu Ungaria, bandele de ceoveşi au prins curaj. Ei au început să facă legea în Mănăştur şi să bată copii sau tineri români fără apărare. Deşi ungurii erau 25% din populaţia Clujului, bandele de ceoveşi controlau oraşul şi mai ales cartierele de blocuri. 

Am trăit vremurile când prietenii mei de joacă unguri din copilărie peste noapte au devenit ceoveşi şi au început să ne înjure pe noi românii şi să militeze pentru superioritatea comunismului gulaş şi unirea Ardealului cu Ungaria. Ca şi copii, pentru noi, a fost un şoc. Până atunci noi nu puneam problema de separaţie etnică la joacă între unguri şi români. Peste noapte prietenii unguri au început să se îmbrace ca şi ceoveşii şi să-l înjure pe Ceauşescu sau să vorbească urât de români. Tinerilor români începuse să le fie frică să mai iasă seara pe străzi. Cohorte de ceoveşi stăteau pe la colţurile blocurilor beau alcool şi băteau tineri români care veneau de la şcoală sau de la fabrică. Situaţia devenise alarmantă pentru locuitorii Mănăşturului şi chiar pentru autorităţile locale.

Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci, dar la un moment dat dubele ARO albastre cu gratii la geam ale Miliţiei au început să nu mai ridice dintre blocuri pe membrii găştilor româneşti de cartier. Ba mai mult, tineri români erau ridicaţi în dube duşi la secţie, dar când se întorceau acasă nu mai erau raşi în cap cum fuseseră până atunci. Erau lăsaţi cu părul mare spre mirarea noastră.Cel mai cunoscut sectorist din Mănăştur, plutornirul „tablagiu” Dutcă era văzut stând separat de vorbă cu tinerii români din diverse bande ale cartierului. Şi dintr-o dată ca un trăznet se aude în cartier că au părut noi bande de cartier, formate exclusiv din români, numiţi punkişti. 

Aşa s-au format găştile de cartier ale lui Carioca Roşie în zona Piaţa Flora, ale lui Arabu în Mănăştur III, a lui Dantes în zona Big – Izlaz şi a lui Danezu pe str. Mehedinţi. Pentru prima oară bandele de români au făcut pace şi nu s-au mai bătut între ele pentru o fată sau un teritoriu de controlat pentru bijniţă. Până atunci cine trecea graniţa dintre bande între str. Lingurarilor (azi primăverii, ieri Mareşal I. Antonescu) unde era un pârâu, care acum e acoperit de linia de tramvai, se întorcea acasă cu ochii vineţi şi fără doi/trei dinţi în gură. 

În câteva zile aceste bande de români au început să-i prindă pe membrii bandelor de ceoveşi unguri şi să-i bată măr. În circa o lună de zile Mănăşturul a fost pacificat, iar bandele de ceoveşi sparte la propriu cu pumnul, robineţii de plumb sau luceagurile formate din cozi de mătură legate cu lanţuri. Pentru prima oară tablagii Miliţiei, nu s-au implicat în aceste bătăi între români şi ceoveşi. Dubele albastre ale Miliţiei nu s-au mai văzut prin cartier, dar ceoveşii au fost bătuţi bine de punkişti, iar vremea când aceştia vorbeau tare ungureşte şi strigau împotriva României a trecut foarte repede. Mănăşturul ca în 1946 redevenise cartier românesc.

Poate vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu liderii punkiştilor români care îi băteau pe ceoveşii unguri să nu mai militeze pentru unirea Ardealului cu Ungaria: după anii 90 de Carioca Roşie nu s-a mai auzit nimic, Danezu după câţiva ani de stat la puşcărie s-a aşezat la casa lui, pardon blocul lui din Mănăştur şi are o familie frumoasă, Dantes e plecat de 15 ani în Norvegia, iar Arabu e patron de spălătorie auto şi dezvoltator imobiliar în Cluj-Napoca. Am scris câteva rânduri despre aceşti tineri români din găştile de cartier ai anilor 80 pentru ca lupta lor pentru ţară să nu cadă definitiv în uitare. 

(Sursa: FrontPress )

Club of Rome, go home!

Luni seara, un grup de membri ai Noii Drepte Bucureşti au protestat în faţa Băncii Naţionale a României unde avea loc întâlnirea Clubului de la Roma, unul dintre cele mai controversate şi contestate grupări oculte internaţionale.

Tinerii naţionalişti au afişat un banner cu un mesaj în limba engleză, “Club of Rome – go home!”, însoţit de o cruce celtică. Pânza a fost montată pe gardul BNR, dar a fost îndepărtată în scurt timp.

Prin acţiunea inedită membrii Noii Drepte au dorit să atragă atenţia “tuturor structurilor globaliste” că “deşi actuala clasă politică le este aservită, românii nu vor accepta statutul de colonie şi nu-şi vor pierde niciodată spiritul de libertate”.

Fondat în 1968, Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizație al cărei scop oficial este să supună atenției întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Clubul de la Roma este compus din oameni de știință, economiști, oameni de afaceri, înalți funcționari publici, actuali şi foşti șefi de stat de pe toate cele cinci continente. Asociaţia ocultă este alcătuită din aproximativ 100 de membri, cărora li se adaugă reprezentanţi a peste 30 de asociaţii naţionale şi regionale din peste 50 de ţări.

(Sursa: FrontPress )

Bucuresti!

Iata-ma ajuns si eu in Bucuresti, orasul-capitala al Romaniei, orasul tuturor posibilitatilor pentru aceasta tara. Sunt de 3 zile aici si inca nu m-am obisnuit, desi sper ca pana la urma sa ma obisnuiesc cu marea jungla urbana, in care am pasit cu pasii mici, pentru un nou inceput si o noua viata. Se stie, asa cum americanii au "The Big Apple" Manhattan-New York, noi avem Bucurestiul. Capitala cu vreo 5 milioane de oameni (sa nu-mi zica cineva ca sunt doar 2 milioane de oameni, pentru ca astazi am vazut cel putin 50.000 de oameni in pasajul de la Unirii).

Aglomeratie, lume foarte multa, in care te poti pierde foarte usor, daca nu esti atent. Tentatii la orice pas, posibilitati multiple, viata de oras mare, cam in aceste cuvinte pot rezuma o prima impresie asupra capitalei. Vorba aia, Constanta o apreciez odata ajuns in Bucuresti. In momentul de fata, simt un dor de casa tot mai persistent si o sa ma intorc acolo la sfarsitul acestei saptamani. Astept cu nerabdare acest moment, sa ma intorc la toti tovarasii mei pe care i-am lasat in Constanta!