Datorită impactului deosebit de mare pe care televiziunea
îl are asupra marilor mase de oameni, francmasoneria foloseşte
emisiunile TV (abil şi malefic realizate) pentru a-i manipula şi
“programa” pe cei ignoranţi. Omul modern, “homo televisiens”, a devenit
dependent de televizor şi pierde cel puţin 3-4 ore pe zi în faţa micului
ecran.
Prin repetare, prin prezentare în forme
atractive imagine-muzică-sunet, prin sugestie, apar în subconştientul
telespectatorilor germenii autosugestiei, care acţionează insidios,
permanent şi distructiv. Astfel, fără să-şi dea seama,
telespectatorul se lasă condus, manipulat. Comoditatea preluării
mesajului audio-vizual a făcut ca telespectatorii să accepte bucuroşi
informaţii prefabricate subtil malefic, aranjate şi decupate, care le
captează toată atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar
trebui să gândească în fiinţe gândite.
Francmasoneria urmăreşte ca prin diverse
şi atractive jocuri şi concursuri să abată atenţia oamenilor de la modul
pervers în care urmăresc să instaureze noua “ordine mondială” prin care
vor să exploateze oamenii acestei planete. În timpul emisiunilor TV abil şi atractiv concepute, atunci când este
captată atenţia conştientului (care ar trebui să cenzureze informaţiile
care ajung în subconştient) prin fraze, cuvinte, sunete şi mai ales prin
imagini special alese, se va produce implantarea în subconştient a
mesajului urmărit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reacţiona conform
modului în care le-a fost programat subconştientul!
Cu ajutorul televiziunii poţi dezinforma,
forma opinii greşite, sau chiar impune puncte de vedere politice,
economice, sociale etc, despre un grup de oameni, o societate sau un
popor. Un astfel de exemplu l-a dat televiziunea britanică, BBC, (care
este dirijată şi controlată de Francmasonerie) prezentând maltratarea
lui Mihail Cofariu la Târgu-Mureş ca fiind o acţiune de purificare
etnică a românilor împotriva minoritarilor unguri. Acesta a fost o
acţiune mascată a Francmasoneriei, de “manipulare ordinară” a opiniei
telespectatorilor englezi în favoarea Ungariei, pentru a fărâmiţa
teritoriul României.
În tratatul de aderare la Uniunea
Europeană (semnat şi de autorităţile române în 1995) se pun explicit
următoarele două condiţii:
- orice ţară o dată intrată în Uniunea Europeană îşi cedează suveranitatea naţională Centrului de la Strasbourg;
- legislaţia Comunitară este deasupra legislaţiei naţionale.
În aceste condiţii ne întrebăm ce se urmăreşte prin semnarea acestor
tratate? Ce motive îi determină pe oamenii politici să accepte orice
condiţii oricât de aberante ar fi ele în privinţa României?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu