În urmă cu doi ani, autoritățile
refuzaseră să acorde lui Mircea Morărescu calitatea de beneficiar al
pensiei de deținut politic conform Decretului-lege 118/1990. În 2010,
Agenția pentru Prestații Sociale București respinsese cererea acestuia
invocând art. 13 al legii, care exclude de la drepturi persoanele condamnate pentru activitate în organizații fasciste.
Mircea Morărescu a fost condamnat în 1943, la vârsta de 16 ani,
la 25 ani muncă silnică, în cadrul unui lot de elevi membri ai
Frățiilor de Cruce. Grațiat în 1944, el a fost reîncarcerat fără
judecată în lagărele de muncă de la Canal între 1952-1954, iar în 1955 i
s-a reactivat vechea condamnare printr-o sentință politică, fiind
aruncat din nou în iadul temnițelor comuniste până la amnistia generală
din 1964. După 1990 Mircea Morărescu nu a
beneficiat de pensia de deținut politic întrucât cetățenia română îi
fusese retrasă de comuniști în urma emigrării și căsătoriei sale în
Germania.
Cetățean român din 2009, a continuat să
fie privat de drepturi, după cum am arătat, autoritățile considerând
activitatea sa legionară ca una fascistă. La 21.12.2011, Tribunalul București a
făcut dreptate lui Mircea Morărescu. În legătură cu “calitatea de membru
în Mișcarea Legionară” instanța a considerat că “atât libertatea de
asociere în sine, cât și dreptul de exprimare a convingerilor politice
reprezentau și reprezintă drepturi fundamentale ale persoanei”, iar
“restrângerea exercițiului lor nu se putea face decât cu totul în mod
exceptional și numai pentru considerente obiective, de natură să apere
un interes public” pe care nici Curtea Marțială în 1943, nici Agenția
pentru presații sociale nu l-au putut motiva.
De asemenea, instanța a arătat că “din
toate înscrisurile de la dosar, cât și din datele istorice cunoscute
până în prezent rezultă neîndoielnic că persecutarea în perioada
regimului communist … a membrilor formațiunilor politice anterioare (fie
legionare, fie așa zis tradiționale/naționaliste, liberale, țărăniste
etc.) era motivată în realitate doar de dorința de eliminare din viața
publică a potențialilor concurenți în lupta pentru accederea la
conducerea țării și de înlăturare a pluralismului politic.”
În legătură cu fascismul Mișcării Legionare, instanța a considerat că “revenea
pârâtei sarcina de a arăta că mișcarea legionară ar fi fost o
organizație care desfășura activități fasciste”, iar “o astfel de
concluzie nu poate fi acceptată pe de o parte pentru lipsa probelor, iar
pe de altă parte pentru faptul că este de notorietate că încă nu există
un punct de vedere unitar al istoricilor cu privire la scopul și rolul
jucat în epocă de mișcarea legionară.”
La 11 iunie a.c., Curtea de Apel
București a respins recursul Agenției pentru prestații sociale,
hotărârea devenind definitivă și irevocabilă. În calitate de reprezentant legal al
domnului Mircea Morărescu în acest proces, doresc să îmi exprim
deosebita satisfacție în fața încă unui act de dreptate făcut unui om
care a suferit chinuri și umilințe inimaginabile pentru credința sa
politică și pentru opoziția la regimul comunist. Apreciez că acest gen
de sentințe sunt semnale ale unui proces de reformare a Justiției și de
intrare a acesteia pe coordonatele normalității și profesionalismului.
Vreau să mulțumesc pe această cale
distinsei doamne Rodica Vulcănescu, juristă care de ani de zile apără
cauza foștilor deținuți politici, al cărei prețios suport juridic a
determinat această încununare a dreptății. Mulțumesc de asemenea
avocatului Cristi Dinescu pentru suportul acordat în definitivarea
formalităților acestui proces. Consider că procesul domnului Mircea
Morărescu reprezintă un simbol al tuturor cauzelor foștilor deținuți
politici care încă nu și-au aflat dreptatea în țara românească, dar și o
speranță a reîntronării dreptății.
(Sursa: FrontPress )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu