Miscarea Legionara

Mişcarea Legionară este o mişcare naţională românească şi anticomunistă, născută în cadrul României interbelice. Mişcarea începe la Iaşi şi este promovată în rîndurile studenţilor români nemulţumiţi de faputul că majoritatea covîrşitoare a abiturienţilor Univesrităţii din Iaşi sunt jidani (evrei), românilor fiind îngrădit dreptul la învăţătură. 

Ideile naţionale româneşti devin mai actuale şi acute după Primul Război Mondial şi crearea României mari (1918). Ideile bolşevice erau activ promovate atît de jidanii (azi evreii) din fosta Basarabie Ţaristă recent realipită României cît şi alte oraşe ale României unde jidanii se organizase deja, încetul cu încetul începînd cu sec. XIX. 

Ideologia mişcării legionare poate fi bine relatată de o frază naţională a acelor timpuri "România românilor, numai a românilor şi a tuturor românilor" (N.Iorga). Promotorii mişcării legionare au fost cîţiva tineri în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, mişcare care a în început de jos (de la cîţiva oameni) pînă la nivel naţional ceea ce demonstrează că era o largă susţinere a maselor.

Printr-o serie de acţiuni guvernamentale româneşti capul mişcării legionare a fost masacrat în proporţie de 90% pînă în anul 1939. Însăşi Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat şi ulterior asasinat în 1938. Conducerea Mişcării legionare a fost preluată, în condiţii dubioase, de Horia Sima. Mişcarea legionară, deja decapitată, a ajuns să înlăture de la guvernarea României pe însuşi regele Carol al II-lea (1940) şi să faciliteze istaurarea Guvernul lui Antonescu care a preluat numele de legionar. Acelaşi Antonescu decide la un moment dat să anihileze activităţile şi conducerea Mişcării legionare şi o realizează cu succes în ianuarie 1941.