joi, 18 iulie 2013

Interesul national primeaza!

Războiul rece s-a terminat, Uniunea Sovietică s-a dărâmat, iar bipolaritatea puterii la nivel mondial a dispărut, făcând loc nonpolarităţii sau multipolarităţii. Trăim într-o epocă în care corporaţiile, băncile şi câteva state precum China şi Iran, reprezintă la rândul lor puteri mondiale, nu mai trăim pe vremea războiului între occidentul liber şi Rusia Sovietică. Păcat că nu mulţi reuşesc să înţeleagă acest fapt şi ne trag într-o situaţie geopolitică foarte proastă.

Această situaţie este cea în care România s-a împotmolit imediat după Decembrie ’89 şi în care ne găsim şi astăzi. Situaţia în care nu avem un echilibru al politicii externe în timp ce toţi aliaţii noştri au acest echilibru, situaţie care contribuie la statutul nostru ca şi stat la periferia Uniunii Europene şi fără o importanţă majoră în cadrul NATO.
 
Imediat după dispariţia Uniunii Sovietice majoritatea statelor din fostul bloc sovietic, din frunte cu România, s-au orientat spre occident şi spre NATO, o alianţă construită special pentru a combate URSS. Totuşi majoritatea acestor state au făcut ceva ce România nu a făcut : au păstrat legături echilibrate cu Rusia, cât şi cu America, nu s-au aruncat în totalitate în braţele nimănui. Noi am pierdut legăturile astea de pe vremea lui Ceauşescu, iar dupaia am ignorat complet refacerea unei legături de echilibru cu noua putere rusească, un lucru care astăzi ne costă.

Majoritatea statelor europene au relaţii diplomatice solide cu Rusia, depinzând foarte mult de gazele ruseşti, iar acest lucru le asigură o situaţie geopolitică echilibrată între America şi Rusia, o situaţie în care aceste state nu pot fi colonii a uneia dintre aceste două tabere, spre deosebire de noi.
Noi am devenit o colonie americano-FMI la periferia Uniunii Europene şi nimeni nu ne acordă importanţă. Unul din motivele majore pentru această problemă este tocmai faptul că nu ştim să ne facem politica externă singuri, faptul că nu ştim să păstrăm un echilibru în loc să ajungem sclavi ai unei singure tabere. Poate am fi mai apreciaţi de către ”aliaţii” pe care-i avem dacă n-am duce lipsă de această politică externă echilibrată.

Alte state europene nu reprezintă o colonie tocmai fiindcă au o politică echilibrată spre ambele tabere şi de multe ori ne-au îndemnat şi pe noi să procedăm la fel. Defapt toţi se aşteaptă de la noi să facem un paş spre Rusia şi să ne dezvoltăm relaţiile externe cu ei. Noi ce facem ? Ne potmolim în trecut, nu îndrăznim nimic, ne slugărim la americani şi aşteptăm să vină cineva la noi cu mâna întinsă şi să se ofere să ne ajute dacă suntem la pământ. Ei bine, ştire pentru romanticii sec. XX, nimic nu va proceda în felul ăsta.
 
De la revoluţie încoace noi nu am reuşit să dezvoltăm un sistem de securitate naţională solidă, un intelligence strategic, o forţă armată în contextul în care suntem graniţa Europei, un program politic intern, dar nici unul extern. Cred că a sosit timpul ca România să redevină o ţară şi să renunţe la statutul de colonie. Cred că a sosit timpul ca relaţiile noastre cu Rusia, cât şi cu America, să fie dezvoltate într-un mod sănătos şi echilibrat astfel încât să avem certitudini din ambele tabere, astfel încât să ajungem măcar la nivelul Poloniei.

Sau dacă ţintim mai sus, la nivelul Ungariei. Iată un stat care îşi păstrează coloana vertebrală, un stat care deţine relaţii externe echilibrate atât cu America cât şi cu Rusia. Numai noi am rămas prea blocaţi în trecut ca să ne vedem interesul geopolitic. Într-adevăr, există multe probleme legate de Rusia şi cea mai mare problemă o reprezintă întoarcerea Basarabiei la patria mamă. Dar n-o să avem nici o şansă în această direcţie cât timp suntem o adunătură de sclavi şi cât timp politica noastră externă nu este una construită pe demnitate şi echilibru, adică o politică a intereselor româneşti.

Unitatea noastră rasială cu occidentul şi religioasă cu răsăritul sunt nişte elemente de care statul român trebuie să se folosească pentru a-şi asigura viitorul, iar dacă nu va proceda în acest sens nu ştiu cum vor evolua lucrurile, fiindcă nimeni nu-i dispus să ne ajute, toţi ne-au îndemnat şi ne îndeamnă spre acelaşi lucru : echilibru în politica externă, iar noi rămânem blocaţi în paradigma trecutului.
Nu propun să ne aruncăm în braţele Rusiei, sub nici o formă, fiindcă asta ne va face sclavi ai unei alte puteri în locul americii.

Ceea ce propun este să dezvoltăm relaţii echilibrate cu ambele puteri şi să ţinem cont de realitatea geopolitică a vremii. Aşa cum sugera şi Ioan Mircea Paşcu, cheia ridicării noastre în ochii statelor alitate din cadrul NATO şi UE este tocmai calea echilibrului necesar în politica externă cu Moscova. Germania, Ungaria, Polonia, Grecia, Serbia, toate aceste state şi-au dezvoltat şi au susţinut acest echilibru şi cu siguranţă aşteaptă acelaşi lucru de la noi, atât spre binele lor, cât mai ales spre binele nostru. Dacă se întâmplă ceva putem fi siguri că nimeni nu va interveni în favoarea noastră. În schimb dacă ne păstrăm relaţiile cu americanii, rămând o ţară membră NATO, şi am dezvolta relaţii solide şi cu Rusia, am avea certitudinea cât de mică a unui viitor mai bun. Am avea un statut respectabil în geopolitica lumii tocmai pentru că ne-am croi singuri soarta şi nu am depinde în totalitate de o forţă sau alta.
 
America este singura ţară alături de care putem să ne asigurăm securitatea militară faţă de expansiunea rusească. Dar doar dezvoltând o relaţie diplomatică şi cu Rusia putem să ne asigurăm independenţa faţă de colonialismul american. Americanii ne oferă protecţie militară, securitate, tot ce dorim pe acest plan, dar ne fură independenţa şi în schimb ne cer, dimpreună cu UE, acceptarea căsătoriilor între homosexuali, acceptarea crimei numită avort.

În schimb Rusia ne oferă apărarea tradiţiei, a valorile creştin-ortodoxe ale neamului nostru, dar în egală măsură pierderea independenţei. În poziţia noastră geografică suntem chemaţi să găsim a treia cale şi să ne asigurăm pe ambele planuri. Nu trebuie să sacrificăm nici independenţa, nici Basarabia, nici securitatea naţională, dar nici tradiţia şi valorile creştine care au călăuzit şi format acest popor cu un glorios trecut imperial şi totodată milenar.
 
Rămâne de văzut ce se vor gândi să facă oligarhii care reprezintă clasa politică a României. Momentan se pare că marxistul Victor Ponta încearcă să stabilească nişte mici legături cu răsăritul, în timp ce Traian Băsescu se ţine tare cu americanii. Sper ca politica externă a României să se îndrepte pe o cale sănătoasă şi echilibrată, o cale a intereselor româneşti. Nu trebuie să renunţăm la colaborarea cu americanii, la obiectivul principal de a recupera Basarabia, nu trebuie să ne slugărim la ruşi, dar trebuie să dezvoltăm relaţii în paralel şi cu Rusia, cât putem, urmărind interesul naţional al României. Asta cel puţin până când în geopolitica mondială vor apărea şi alte forţe care pot fi mai favorabile intereselor statului român, statului, nu coloniei de acum.

(Sursa: FrontPress )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu