Nationalismul in politica!

Eu cred că naționalismul este în fiecare. Ne naștem cu sentimente bune și rele în egală măsură. Timpul și îmrejurările ne sculptează aceste sentimente ca în final, la sfârșitul maturizării să ne traseze destinul, drumul, calea, viitorul. Ierarhia ta de valori. Ce e important pentru tine.

Naționalismul e un sentiment. Și el va ieși la suprafață atunci când o să spui: „mă, ăștia care zic de români că-s așa și pe dincolo nu prea au dreptate. Parcă la istorie am învățat altceva. Adică, ăștia câștigau bătălii de 1 român la 5 turci, Coandă avea viziuni fizice revoluționare, Nadia Comăneci lua primul 10 curat. Și eu nu-s așa cum arată ăștia pe la televizor. Eu nu ascult manele, nu mă iau de lume pe stradă și chiar vreau să fac ceva cu viața mea.”

Cam asta e revelația. Și din gând în gând, din întrebare în întrebare ajungi să deschizi o carte de istorie, să citești despre tine, ca român, ca moștenitor al unui set de valori. Începe să-ți placă Tricolorul, și să te deranjeze când vreun neica nimeni zice că-și face nevoiele pe el. Știi în ce ceață erai tu dar nu ai timp să-i explici. Nici nu-l bagi în seamă. Începi să fii supărat pe cei din jurul tău. Și să-ți iubești mai mult valorile.

Naționalismul este un sentiment pentru Țară și un instrument pentru suflet. Pentru moral. Naționalismul deranjează. Credeți voi că această clasă politică vrea să stea la masă cu niște oameni cu care nu se poate negocia? Cu niște oameni cu care nu mai merge cum a mers cu alții? Interesul Național și libertatea nu se negociază. De asta naționalismul este periculos pentru unii.

Cine se teme de naționalism se teme de principiile lui verticale: Dragostea de Dumnezeu, Dragostea de Neam și dragostea de Țară.  Se teme de practica lui verticală: sinceritate, corectitudine, sete de adevăr, sete de aplicare a legilor. Se tem de asta. În fuga lor disperată aruncă cu tot ce le pică în mână: informații false, noroi (vezi presa „obiectivă”), cuțite, piedici. Ei, de acolo de sus, știu că nu se poate negocia cu noi. Nu se pot înțelege.

Naționalismul educă spiritul. Scoate elita din tine. Ambiția și angajamentul. Știi cum să reacționezi. Ești pregătit și informat. Ai principii clare pe care nu le calci. Ai un sentiment. Ai un angajament față de Țara ta. Pe care nu o poți minți, nu o poți face la buzunare. În dreptul acestor fapte există doar o încadrare juridică și morală. Se numește trădare și este echivalentul unui genocid. Ucizi visele a 19 milioane de compatrioți după 22 de ani de speranțe și așteptare.

Nu poți ști care sunt problemele românilor din Brazilia de la carnaval. Știm noi despre cine este vorba. În schimb știi care sunt problemele românilor când vii dintr-o scară de bloc cu 18 apartamente și nu ai de gând să te muți. Naționalismul se naște în situații de criză. Sentimentul acesta. Și nu vorbim de criză ca sinonim pentru slăbiciune. Vorbim de momente în care se strânge zgarda la gâtul neamului. Vorbim de momente când trebuie să găsim o soluție. Când îți simți viața și identitatea pătată. Știi că naționalistul nu se vinde. Naționalismul este un sentiment, sentimentele nu se hrănesc cu foloase materiale. Așa credeți voi, poate, pentru că nici dragostea nu mai e ce era. E pe bani. Dar dacă nu mai e ce era nu înseamnă că forma actuală este cea corectă.

(Sursa: Blogul lui Negoias)