Tot despre finala!

Au trecut 2 zile de la Marea Finala, si poate eu tot acolo am ramas setat. Bun, o mare pasiune de-a mea este fotbalul, mai ales cand vine vorba de un fotbal bun, de calitate, cum a fost acela din 9 mai. Poate ca noi, romanii, o sa traim o buna bucata de vreme, in ceea ce priveste fenomenul fotbalistic, din finala Europa League, pentru ca e singurul lucru cu care ne putem mandri in ultima vreme, si la nivel social si politic, as spune.

Organizarea a fost normala, raportata la standardele europene, dar exceptionala, raportata la standardele noastre. Exceptionala deoarece, cu exceptia acelui suporter cu "Justice for Craiova", n-au fost incidente de genul celor cu care ne-am obisnuit: batai pe stadion, caderi de nocturna, gropi in gazon, intreruperi de meci, aruncat de brichete, de pumni in stanga si in dreapta, si multe altele care fac fotbalul romanesc atat de pitoresc de penibil si jenant. Atletico de Madrid a facut o finala de vis, a aratat ca are valoare, Radamel Falcao Garcia devine omul momentului in fotbalul european, iar meciul a fost superb.

Totusi, a existat un aspect pe care nu-l poti ignora: penibilitatea reporterilor, atitudinea slugarnica fata de suporterii spanioli, cum ca "vai ce civilizati (sau cilivizati) sunt ei, si vai ce huligani sunt suporterii clujeni". Rivalitatea dintre cele doua echipe a fost mare, si au fost batai intre basci si madrileni, in centrul vechi. Nu trebuie uitat acest aspect. Cel mai mult insa, m-a deranjat, atitudinea umila a romanilor fata de spanioli, mai ales prin denumirea statiilor de metrou dupa jucatori spanioli, lucru de-a dreptul grotesc si caraghios!