Miscarea Legionara!

Legiunea Arhanghelului Mihail (LAM) a reprezentat poate unicul fenomen românesc care a bulversat societatea noastră de la naşterea sa până în zilele noastre, fenomen ce a generat admiraţie şi frică chiar şi în anii de moarte clinică a legionarismului, adica în anii dictaturii proletare.
 

În perioada comunistă (1948-1989) şi în perioda liberal-comunistă (1989 până în prezent) legionarilor le-au fost atribuite multe “calităţi”, de la criminali, barbari, pungaşi până la psihopaţi, extremişti, fanatici. În special în perioada comunistă nici un efort nu a fost prea mare pentru a discredita LAM şi pentru a falsifica acest fenomen care, oricât şi-ar fi dorit comuniştii şi oricât îşi doresc pseudo-democraţii de astăzi, a fost un fenomen de avengură compus din intelectuali, muncitori, preoţi, ţărani, militari, nobili, femei şi bărbaţi care au sprijinit mişcarea nu din interese personale sau calcule politice, ci pentru că credeau cu adevărat în propunerea Legiunii.

Mişcarea Legionară a fost gândită şi construită plecând de la etica, principiile şi viaţa creştină. În perioada interbelică la fel ca şi astăzi, decadenţa societăţii era evidentă, astfel că pentru legionari doar reîntoarcerea la valorile creştine autentice era singura soluţie de redresare şi remoralizare a societăţii, iar această remoralizare nu era posibilă decît prin exemplu personal şi prin inevitabila implicarea în viaţa politică. Politica era pentru legionari nu un mijloc de îmbogăţire sau de avansare în societate, ci o modalitate prin care puteau răspândi eficient mesajului lor.

Acest mod de a concepe viaţa şi politica a făcut ca legionarii să îşi creeze inamici puternici, în special bancherii şi politicienii de profesie. Aceşti inamici au combătut din răsputeri Mişcarea Legionară, folosind crima şi persecuţiile de tot felul pentru a elimina pe legionari. Aceştia din urmă au căzut uneori pradă tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă, mai ales după asasinarea lui C.Z. Codreanu şi a primei elite legionare. Bilanţul crimelor este net favorabil inamicilor mişcării care au ucis mii de legionari fără a fi condamnaţi sau măcar blamaţi, pe când legionarii au fost şi sunt descrişi ca cei mai mari criminali.

“Niciodată Mişcarea Legionară, pentru a birui, nu va recurge la ideea de complot sau de lovitură de stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea Legionară nu poate birui decât odată cu desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a Naţiunii Române. Când acest proces va cuprinde pe majoritatea Românilor şi se va desăvârşi, biruinţa va veni automat, fără comploturi şi fără lovituri de stat”. (C.Z. Codreanu – Circulara nr. 58, 26 februarie 1937)