Despre un legionar basarabean!

Din cauza modestiei eroului acestui articol, nu pot să-i dau numele, nu pot nici măcar să redau toate detaliile vieţii sale, dar am să încerc să redau sentimentele, ce se nasc în urma comunicării cu această persoană, o persoană de la care, noi cei tineri, ar trebui să luăm exemplu. Îl cunosc de câţiva ani, în toată această perioadă, el nu mi-a povestit mai nimic din propria sa viaţă, nici nu iubeşte să vorbească mult şi în zadar, pentru el vorbesc faptele. Într-adevăr are o Modestie măreaţă, o Modestie cu „M” mare. A avut o soartă grea, a trecut prin multe, prigoană, război, deportarea, dar prin toate a trecut cu fruntea-n sus, păstrând în suflet căldura ce i-o dă Dreapta Credinţă.

Singurul lucru ce ia lăsat amărăciune în suflet, au fost trădările. Trădările conducătorilor, trădările celor din jur, celor pe care îi credea frați. Dar asta e soarta neamului românesc, să fie mereu trădat. Trădat de ai săi. Făcând parte din Legiunea Arhanghelului Mihail şi fiind veteran al Armatei Române, a petrecut ani grei în Siberia. Când s-a întors nu a găsit nici casă, nici masă, toţi se întorceau de la el, dar a reuşit cu post şi rugăciune, nu doar să-şi continue studiile, ci şi să-şi apere teza de doctorat. Are o privire limpede, în care poţi să te scufunzi, o privire unui om mereu tânăr, de câte ori ne-am întâlnit, nu am simţit niciodată, că vorbesc cu o persoană de vârsta a treia. 

De-a lungul anilor prin nevoile şi necazurile vieţii, a păstrat mintea lucidă, ce dă dovadă că el, şi-a trăit viaţa în credinţă legionară, ci nu a petrecut-o în păcate şi desfrâuri. Ţinuta sa, mereu e modestă, dar sub ea, găseşti o inimă mare şi un suflet curat. Iar cel mai mult impresionează, atunci când vorbeşte. Când vorbeşte cu oricine, fie cu un învăţat, fie cu un analfabet, se ţine mereu calm, găsind pentru fiecare un cuvânt de încurajare, o pildă din trecutul său sau din trecutul Legiunii.

În anii’80-90, a fost în primele rânduri pe baricade, militând pentru renaşterea Conştiinţei Naţionale, promovând şi ajutând pe cei, în care a crezut. Şi iar…trădare. Unii din cei pe care i-a sprijinit au ajuns demnitari de stat, dar nici nu îşi amintesc de cel ce i-a ajutat. Nu se amintesc nici de acele valori, pentru care au militat cândva. O altă persoană, ar scuipa pe toate şi ar căuta de treburile personale, dar numai nu el. El nu renunţă la luptă, nu renunţă la visul fiecărui român de bună credinţă – România Mare şi Puternică. De multe ori a fost înfrânt, dar niciodată învins.

Este mereu alături de noi, cei tineri, la orice sărbătoare ortodoxă sau manifestare naţionalistă. Având o pensie de doar 700 de lei moldoveneşti (aproximativ 45 Euro), îşi aduce lunar aportul pentru promovarea adevăratelor valorilor româneşti. Mereu e gata să-şi ajute aproapele, nu cunosc nici un caz, când ar fi putut el refuza pe cineva. De câte ori este invitat să participe la o şedinţă sau la o comisie, de atâtea ori el este prezent. Iar prezenţa lui, chiar şi atunci când tace, ne dă senzaţia unei continuităţii, ne dă încredere în propriile forţe, în misiunea noastră. Dumnezeu să-i dea mulţi ani înainte, căci tineretul de azi, are nevoie de exemple vii!

(Sursa: Schimbarea.info )