La presiunile prietenilor securişti ai lui Băsescu, în 1991, Ştefan Mihuţ, care făcea parte din opoziţia anticomunistă, a fost chemat de generalul de securitate Ion Suceavă şi ameninţat cu lichidarea. În 1991, împreună cu soţia şi fiul, fuge din ţară şi cere azil politic în Belgia, unde locuieşte şi în prezent. Monarhist convins, Ştefan Mihuţ a avut privilegiu de a-l vizita în 1994 pe Majestatea Sa Regele Mihai I la reşedinţa majestăţii sale la Versoix.
Cum l-aţi cunoscut pe Traian Băsescu în perioada comunistă?
Am
putut să îl cunosc pe Traian Băsescu în toată splendoarea aroganţei
sale în 1981, la trei luni după ce acesta, în deplină complicitate cu
Securitatea, a incendiat vasul „Argeş” în portul francez Rouen, explozia
şi flăcările extinzându-se şi asupra altor 38 de nave. Împreună cu colegul meu, inginerul
naval George Vulpe, am făcut parte din comisia de anchetare a lui Traian
Băsescu. Vulpe era trimis de Comitetul de Control Muncitoresc din CC al
PCR.
Banc ne-a trimis la Constanţa cu
ordin expres să îl anchetăm pe Băsescu pe linie tehnică şi juridică, dat
fiind că prejudiciul reclamat de autorităţile franceze era de peste 12
milioane de dolari. Era o gaură semnificativă în bugetul statului român.
Aveam să aflu mai târziu că, pe linie de Departament al Securităţii
Statului, lucrurile erau deja „aranjate” şi muşamalizate. La Constanţa
ne-a întâlnit şi am fost supervizaţi în timpul anchetei de şeful
securităţii portului Nicuşor Dumitru şi de prim secretarul judeţului
Constanţa de la acea vreme, Vâlcu. Băsescu a venit râzând, sigur pe el,
ca şi cu ar fi ştiut că ancheta ar fi urmat să fie o simplă formalitate.
Aţi avut acces, în timpul
anchetării lui Băsescu la Constanţa, în 1981, la informaţii secrete din
dosarul de anchetă. Care din datele apărute acolo v-au şocat?
Deşi nu aveam verificarea
Securităţii pentru a intra în posesia documentelor clasificate, numai
inginerul George Vulpe o avea (era un fel de certificat ORNISS al epocii
ceauşiste), am avut ocazia, ca membru al comisiei, să văd dosarul făcut
de Securitate pe marginea acestui „accident”. Departamentul Securităţii Statului
spunea că totul fusese un simplu accident şi că francezii încearcă să ne
şunteze, prin acuze nefondate, în nu ştiu ce relaţii comerciale navale.
Chiar în timpul anchetei aveaţi să aflaţi că comandantul petrolierului „Argeş” era de fapt ofiţer acoperit al DIE.
Noi începusem să îl luăm la puricat
pe Băsescu asupra unor date strict tehnice referitoare la o dublă
compartimentare atât a rezervoarelor, cât şi a unor pereţi ai
petrolierului. Ţin minte că la un moment dat, când
Băsescu l-a jignit pe inginerul Vulpe, cel mai bun specialist în
inginerie navală, afirmând că habar nu are de construcţia navelor, m-am
răstit la el: „Dacă numai o parte din datele din dosarul ăsta sunt
reale, dumneata poţi să înfunzi puşcăria...”. La care răspunsul a venit
prompt de la Băsescu: „Nu ştiu care dintre noi doi va face puşcărie mai
repede...”. Şi, nu am să uit, râsul acela hăhăit de golan tupeist al
tânărului comandant de atunci Băsescu.
Domnule
Mihuţ, mărturia dumneavoastră poate avea o importanţă deosebită pentru
conturarea profilului moral, politic şi chiar penal al lui Traian
Băsescu. Spuneţi, vă rog, aţi fi dispus să depuneti o mărturie şi în
faţa unei comisii parlamentare sau de istorici? Sper că înţelegeti că vă
asumaţi astfel o răspundere nu doar istorică?
În
principiu nu am nimic împotrivă, numai să ne lase băieţii aceştia (care
sunt foarte mulţi pe metru pătrat în Bruxelles) să terminam serialul.
Rămânem în contact.
(Sursa: News.ro )
(Sursa: News.ro )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu