Un central-european îmi spunea că România este ţara cu cea
mai importantă voce din regiune, însă această voce se aude rareori sau
se aude prea slab. Să ne uităm puţin la cifre: România: 19 milioane de locuitori, aproape 240.000 de kilometri
pătraţi suprafaţă, produsul intern brut estimat în 2011 la 267 miliarde
dolari. Republica Moldova: aproape 4 milioane de locuitori, aproape
40.000 de kilometri pătraţi, produs intern brut 11 miliarde dolari.
Bulgaria: 7,3 milioane locuitori, 111.000 kilometri pătraţi, produs
intern brut 101 miliarde dolari. Serbia: 7,1 milioane locuitori, 88.000
kilometri pătraţi, produs intern brut 80 miliarde dolari. Ungaria:
populaţie – 10 milioane, suprafaţă – 93.000 kilometri pătraţi, produs
intern brut 195 miliarde dolari.
Restul statelor din fosta federaţie
iugoslavă sunt mult prea mici. România domină din punctul de vedere al
cifrelor regiunea, iar o eventuală unire cu R. Moldova ar duce la o
mărire a forţelor sale. Doar Ucraina deţine capacităţi mai mari: 46 de milioane de locuitori,
603.000 kilometri pătraţi şi 330 miliarde dolari produs intern brut.
Deşi Ucraina are dimensiuni de două ori mai mari decât România, această
diferenţă nu se vede în produsul intern brut. În plus, Ucraina atârnă
încă într-o zonă gri, în vreme ce România este o ţară membră a Uniunii
Europene şi a NATO.
La toate acestea trebuie adăugate minorităţile
române din ţările vecine care ar trebui să funcţioneze ca pârghii de
comunicare. Deocamdată, comunităţile româneşti din Serbia, Ucraina,
Bulgaria şi Ungaria acţionează drept hârtii de turnesol: relele
tratamente care le sunt aplicate spun foarte multe despre cum este
privită în realitate România în aceste ţări.
Dacă ne ridicăm puţin pe vârfuri şi privim de sus harta regiunii,
înţelegem că nu doar românii sunt de vină că nu s-au unit în ultimii 20
de ani într-un singur stat. Niciunul dintre vecinii românilor din
România şi R. Moldova nu va fi fericit să vadă aşa ceva. Nici nu este de
mirare că se înmulţesc pe zi ce trece teoriile cu origini kominterniste
„România, ultimul imperiu din Europa” şi apar tot felul de hărţi
aberante cu rădăcini medievale. Nici paliativul unirii „în interiorul
Uniunii Europene” nu este de natură să satisfacă pe nimeni. R. Moldova
în Uniunea Europeană chiar ar însemna desfiinţarea graniţei de pe Prut.
Nu mă număr printre cei care se grăbesc să dea vina pe străini pentru
problemele României. Dimpotrivă, multe din probleme ar trebui să ni le
rezolvăm singuri. Un japonez îmi spunea cândva că românii nu au dreptul
să se plângă: o ţară care ar putea fi capabilă să îşi producă singură
hrana şi energia nu poate să dea vina pe alţii. România ar trebui să fie
mult mai mult decât este alături de R. Moldova şi vindecarea nu poate
veni decât din interior. Dar dacă nu se pot ridica mai mult, românii ar
trebui măcar să încerce să nu îşi piardă statutul de popor important în
regiunea în care trăiesc – indiferent dacă sunt cetăţeni ai României sau
ai R. Moldova.
(Sursa: Schimbarea.info )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu