Trăim într-o democrație, într-un regim civilizat care respectă
și garantează dreptul la liberă exprimare. Cel puțin asta ne spune
televizorul și asta suntem învățați. Dar oare chiar așa stau lucrurile?
Avem voie să susținem sau nu un președinte, un partid, o idee, putem să
ne dăm cu părerea despre multe, dar atunci când trecem granița impusă de
corectitudinea politică atunci nu mai suntem ”corecți”, nu mai facem
ceva bine. Ajungem atunci să comitem o ”crimă de gândire”, la fel ca în
romanul politic al lui George Orwell 1984, carte care prezintă o lume
totalitară în care era interzis orice gând cu care partidul nu era de
acord.
Nu mai avem voie să gândim cum vrem, ci cum ”trebuie”, cum ar dori
alții. Libertatea de exprimare trebuie să aibă limite se spune. De
acord, însă cred că limbajul obscen sau insultarea țării sunt exact
acele limite de bun simț de care e nevoie. Însă atunci când spunem
”țigan” în loc de ”rrom” automat suntem rasiști, incorecți politic, se
consideră că am jignit un grup etnic. Dar ce jignire e folosirea numelui
istoric al etniei respective? Cine a auzit de rromi până în secolul XX?
Până la urmă spunem ”țigan” nu ”cioară”, cuvânt ce poate fi considerat o
insultă. Dar corectitudinea politică și-a inventat limbajul ei și nu
acceptă ce e înafara acestuia.
Încă la noi nu există sancțiuni dure împotriva încălcării principiilor
corectitudinii politice, dar în alte țări lucrurile au mers mult prea
departe. Voi da un singur exemplu: o fetiță din Anglia a pus în geam o
păpușă caraghioasă de culoare neagră, la scurt timp mama sa a fost
amendată pentru rasism, gestul fetiței find considerat jignitor la
adresa negrilor. Dacă citim presa britanică vom da de o mulțime de
astfel de cazuri, unul mai penibil decât celălalt.
Dar în occident
legile sunt făcute și interpretate în așa fel încât astfel de abuzuri
chiar pot avea loc. Ce ar preveni ca astfel de lucruri să se întâmple și
în România? Și ca să nu riscăm să fim incorecți politic, unii politicieni s-au
gândit să ne bage pe gât corectitudinea politică, să ne îndoctrineze, pe
limbajul lor ”să ne educe”. Mass-media ne bombardează cu multiculturalism și ignoranță, ne prezintă o
imagine ideală a unui rai multicultural. Școala ne învață să acceptam
pe oricine și orice. Nu mai avem voie să ne punem întrebări, să nu fim
de acord, nu e bine. Cât mai avem oare până ajungem ca în SUA unde
copiii de grădiniță sărbătoresc ziua homosexualilor și unde crimele
minorităților nu sunt reflectate prea puternic în presă că nu le crează o
imagine bună?
Așadar e important să ne facem o părere proprie cât mai puțin
influențată de sistem, de stat, de mass-media sau de multiculturalism.
Să fim capabili să ne facem singuri o părere despre ce e în jurul
nostru, pe baza realității, nu a unei iluzii. Comunismul tocmai asta
dorea un om care să gândească doar după tiparele impuse de partid, care
să devină un robot fidel sistemului și fericit că trăiește într-o
minciună. Până la urmă există două categorii de oameni în lumea asta:
cei care gândesc singuri și cei pentru care gândesc alții. Voi din care
vreți să faceți parte?
(Sursa: Apologeticum)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu